Efectele egoismului
Saturday, November 8th, 2008Nu intotdeauna actiunile noastre sunt cele mai bune, cele mai corecte, cele mai intelepte pentru cei din jur. Uneori, cu intentie sau fara, producem suferinta, aducem neajunsuri, lovim in semenii nostri cu zambetul pe buze.
Oare nu din cauza egocentrismului nostru nemasurat apar toate problemele? Cat de mare sa ne fie egoismul atunci cand noi ne imbuibam, iar altii mor de foame? Atunci cand noi vrem si bucata de paine din mana celui de langa noi? Lacomia, mandria, nedreptatea sunt fructele unui Ego colectiv imens. Si atunci nu pot sa nu intreb: „Oare cat va mai rezista specia umana? In ce monstri ne vom transforma, daca nu cumva am devenit astfel?”
Sa luam un exemplu minor al nepasarii noastre: Barfa! Cat de daunatoare ar putea fi „nevinovata” barfa… cea de toate zilele? In termeni moderni, putem spune ca socializam. Facem analiza colegului si a intregului colectiv, emitem judecati de valoare si apoi ne ridicam fruntea plini de mandrie. „Suntem cei mai tari!” Ne-am gandit vreodata la raul pe care am putea sa il producem celui de langa noi, doar pentru ca barfim? Un zvon, adevarat sau nu, capata proportii colosale in gurile celor multi si tinde sa se raspandeasca precum o molima. Cine l-ar mai putea opri? Cine ar mai fi interesat sa il verifice? Ar mai conta individul sau ar conta zvonul?
Din rau in mai rau
Daca aruncam hartiile pe strada, locul respectiv s-ar putea transforma intr-un enorm cos de gunoi. Ne-am sufoca in propria mizerie, atat exterioara, cat si morala. Atunci cand impartim cuvinte jignitoare la adresa celor din jur, ne gandim oare o clipa cat de mult i-ar putea afecta?
Avaritia… dorinta de a avea mai mult, din ce in ce mai mult, de a lua si haina de pe semenul tau, chiar daca mai avem trei. Daca am ajuns robii acestui demon nu mai conteaza fratele, sora, nu mai conteaza prietenul sau alta persoana. Conteaza ceea ce putem acumula, fara sa ne pese de cei din jurul nostru.
In egoismul nostru comitem acte grave. Cum ar fi sa tradam un prieten, doar pentru ca alegem ceea ce credem noi ca ne avantajeaza. Primeaza nevoile si dorintele noastre si uitam cat de mult putem rani. Uneori ajungem sa ne inselam partenerul. Alteori, dintr-un Ego urias, ii trata pe cei din jurul nostru cu ironie, rautate, superioritate si credem ca totul ni se cuvine.
Am gresit. Te rog, iarta-ma!
Singurul leac impotriva raului din noi este sa exersam mai mult latura umana. Sa cultivam frumosul din adancul nostru. Sa stim sa iubim, sa oferim, sa iertam, sa ne cerem iertare, sa ne gandim si la altii. Sa luam atat cat sa nu afecteze viata altora, atat cat sa nu ne neglijam propriile drepturi si fara a acapara drepturile altora.
Cu totii putem gresi la un moment dat si, cu siguranta, o facem. Inevitabil, viata ne aduce in diverse situatii si nu intotdeauna reusim sa fim cei mai buni oameni. Daca ajungem sa constientizam ca am gresit, este, cu siguranta, un pas spre drumul cel bun. Dar cum sa ne cerem iertare? Cum putem reface o relatie? Cum putem repara greseala? Poate simplul „Iarta-ma”, atat de greu de rostit, este cel mai indicat.
De asemenea, am putea sa ne revansam facandu-i un mic dar persoanei in cauza. Daca este vorba despre o persoana de sex feminin, atunci cel mai bun cadou este chiar o bijuterie. Va sti cat de mult pretuim relatia cu ea. Femeile mereu au fost sensibile la frumos si, cu siguranta, un cadou atat de fin si rafinat va avea efect. Fie ca frumosul din noi sa invinga, fie ca noi sa devenim oameni onesti, generosi, altruisti, cu adevarat minunati!

le cuprinde atunci cand au in fata ochilor podoabe? Atunci cand admira o bijuterie, cand o studiaza, explorandu-i fiecare detaliu? Atunci cand le compara? Ati observat cat de amabile devin in a recomanda si altora un nou magazin de podoabe?