Archive for December, 2008

Noul sediu Edora

Wednesday, December 17th, 2008

De la 1 decembrie Edora s-a mutat in casa noua. Daca esti in Bucuresti poti ridica produsele direct de la sediul nostru, B-dul Unirii nr. 12.

Faci comanda pe site ca si pana acum – pentru a putea beneficia de punctele de fidelitate si de celelalte facilitati ale statutului de membru – alegand optiunea ”ridicare de la sediu”.

Dupa lansarea comenzii, echipa noastra te va contacta telefonic pentru a stabili cand poti ridica bijuteriile confectionate special pentru tine.

Adresa completa a sediului de unde poti ridica bijuteriile:

B-dul Unirii, nr 12, bl.7C, sc.1, et4, ap 11.

Edora vine in orasul tau!

Wednesday, December 17th, 2008

Edora Bijuterii in direct la TV Bistrita

Saptamana aceasta puteti sa dialogati cu noi in emisiunea Abecedarul Parintilor de la TV Bistrita.

V-am pregatit un concurs cu bijuterii cadou si multe alte suprize.

Va asteptam in direct vineri 9 Ianuarie de la ora 19:00.

Bijuterii cadou

Tuesday, December 16th, 2008

Stii sa primesti?…Dar sa oferi?

De multe ori sa accepti un cadou fara un motiv anume, este mai dificil decat sa il oferi. Care sa fie motivul pentru care opunem rezistenta atunci cand cineva ne ofera ceva? Ideea ca primind cadoul ne-ar putea impovara cu obligatia de a oferi la randul nostru un dar? Sau poate gandul ca cineva vrea sa ne cumpere afectiunea printr-un cadou? Ori sa fie de vina neputinta noastra de a ne manifesta bucuria?

Sa invatam sa primim este la fel de important cum stim sa oferim. Uneori vrem sa nu fim deranjati, sa nu intervina nimeni in spatiul nostru sigur. Ne protejam cu atata strasnicie, incat un mic dar ne-ar putea da o stare de indispozitie. Sa il primim ar insemna sa parasim cochilia noastra si sa ne deschidem bratele in semn de multumire. Sa putem sa primim cu recunostinta este o calitate. Aceea de a fi un om cu sufletul deschis si mintea pe masura. Ceea ce trebuie sa stie cel ce primeste este ca prin acceptarea darului ii aduce si celui din fata o mare satisfactie. Si pentru ca darul creeaza o punte intre oameni, ar fi minunat daca am folosi acest obicei cat mai des.

Daruind vei dobandi

Manifestarea consideratiei fata de cei din jur prin mici atentii menite sa insoreasca cerul acelei persoane, este un act de generozitate. Sa poti sa daruiesti este cel mai mare dar pe care ti-l poti face. Ai observat cata multumire iti inunda sufletul atunci cand produci o bucurie altei fiinte? Un simplu gest de bunatate, un mic cadou, un compliment sincer, un ajutor intr-un moment cheie pentru persoana respectiva, iti poate aduce si tie satisfactii enorme. In orice religie principul suprem este iubirea aproapelui, chiar daca ideologiile sunt prezentate diferit, esenta este aceeasi. De a avea puterea sa daruiesti fara a pretinde ceva in schimb. Mergand pe ideea ca orice act are rezonanta in Univers, orice lucru pe care il oferim mai devreme sau mai tarziu se va intoarce sub alta forma, am putea deveni mult mai altruisti. Priviti cate lucruri frumoase ne ofera viata de zi cu zi. Recunostinta pe care ar trebui sa o avem pentru ca existam, pentru ca ne putem bucura de o dimineata senina, de floarea care a inflorit langa fereastra noastra, de zambetul copiilor care se joaca in fata casei, de dragostea prietenilor nostri, de prezenta omului iubit cand ne trezim. Priviti cat de multe lucruri ne ofera Universul in fiecare clipa si cu siguranta o sa simtiti nevoia de a produce celor dragi o bucurie.

Orice cadou cat de mic, facut cu dragoste deschide o poarta in inima celui de langa tine si ce poate sa fie mai frumos decat prietenia sincera a unei fiinte?

Ma gandesc ca rolul darului inca de la inceput a fost acela de a uni sufletele, de a cladi punti peste normele impuse de societate. Fie ca oferi o floare, o carte sau o bijuterie, fa acest gest fara sa astepti ceva in schimb. Cred ca inainte de a pretinde, trebuie sa invatam sa oferim. Va propun sa incercati acest mic exercitiu de generozitate.

Autor: Magda Campeanu

Castigatorii concursului

Tuesday, December 16th, 2008

Iata-ne si la sfarsit de concurs! Multumim tuturor participantilor si celor care si-au manifestat interesul pentru produsele noastre.

In urma tragerii la sorti, va prezentam castigatorii celor trei vouchere de cumparaturi Edora.

- Ticusan Raluca Ioana

- Sava Nicoleta

- Iliescu Valentina

Va felicitam si asteptam sa ne contactati pentru a va trimite voucherele.

Bijuterii pentru nasa

Tuesday, December 16th, 2008

O nasa de revista

Bratara din granat si perle

Bratara din granat si perle

Nasa are un rol extrem de important si asta pentru ca ea devine o a doua mama in urma ritualului de casatorie. Privirile invitatilor vor fi atintite atat asupra miresei, cat si asupra nasei. Daca tocmai ai acceptat aceasta misiune, atunci probabil esti in cautarea rochiei si a accesoriilor. Aparitia ta trebuie sa trezeasca admiratie si incantare, asa ca uita-te atent pe site-ul Edora si nu rata ocazia de-a achizitiona bijuteriile create pentru tine. Daca vei opta pentru o tinuta in tonuri de culori tari, e bine sa alegi bijuterii care sa o completeze. Pentru o nasa cu o personalitate puternica recomandam gama de bijuterii din granat, deosebit de fine si de elegante.

Un model potrivit pentru tinuta nasei este si acest colier din perle si ametist. Daca rochia este decoltata iti recomandam un colier lung

Bijuterii pentru domnisoara de onoare

Tuesday, December 16th, 2008

Pardon! Sunt domnisoara… de onoare

Colier din sidef verde

Colier din sidef verde

Nu trebuie sa uitam nici domnisoarele de onoare, care au rolul de a fi in preajma miresei si a o ajuta sa treaca peste emotii. Daca si tu te pregatesti sa fii domnisoara de onoare, te sfatuim ca tinuta ta sa fie una calda, dulce, ispititoare. Poate ca la aceasta nunta vei afla si marea dragoste, asa ca nu neglija niciun detaliu al vestimentatiei. Orice domnisoara de onoare tanjeste la buchetul miresei si conform traditiei cea care il va prinde urmeaza sa se marite anul urmator. Aaa ca este important ca acest moment sa nu te prinda pe picior gresit. Desi se merge pe ideea ca domnisoarele de onoare sa poarte roz si eventual acelasi model de rochie, nu trebuie sa fie o regula. Tu trebuie sa fii speciala!

In functie de modelul si nuanta rochiei ai putea alege unul dintre colierele din acvamarin, lapis lazuli, carneol, ori sidef verde.

Acvamarinul itii va da o nota de prospetime si puritate, desprinsa parca din cartile cu povesti, in care intalnim zane, spiridusi si fiinte cu puteri magice.

Sideful verde pe un ten bronzat te face sa te simti ca o sirena, o zeita despinsa din valurile marii. O aparitie exotica ce va atrage privirile vrajite ale cavalerilor de onoare.

Mmm… carneolul, cu o nuanta ce aminteste de rodie, fructul pasiunii, prin care Eva l-a corupt pe Adam. Ispitor de frumos!

Nu poti sa vezi colierul din lapis lazuli si sa nu te indragostesti de el. Inainte sa dati un click sa il priviti, va avertizez ca efectul este unul hipnotic. Absolut irezistibil!

O bijuterie de nunta

Tuesday, December 16th, 2008

In ziua nuntii tale trebuie sa fii la inaltime din toate punctele de vedere. Daca te-ai decis asupra unei rochii diafane, de un alb naucitor, iti recomandam un elegant sirag de perle. Atat de fine, atat de delicate, perlele iti vor mangaia pielea catifelata, iar alesul inimii tale va aprecia candoarea aparitiei tale.

Daca itii doresti sa renunti la aerul feciorelnic, pe care ar putea sa ti-l dea o rochie alba, iti recomandam sa adaugi o pata de culoare printr-un colier din perle si coral, la care ai putea asorta bratara si cerceii din aceeasi gama.

Daca edti adepta stilului rebel, nonconformist si tinzi spre nuantele tari, atunci colierele din aventurin, granat sau turcoaz, or sa fie pe gustul tau. La rochia de mireasa colorata poti opta pentru culori care imitÄa nuanta rochiei sau chiar pentru culori usor contrastante. Spre exemplu rochia verde se poate asorta cu bijuterii in nuate de galben sau rosu inchis, rochia albastra cu alb. Este important insa sa nu exagerezi, sa nu ai foarte multe bijuterii, pentru ca altfel efectul va deveni unul neplacut.

Daca rochia ta are un look de epoca si vrei sa pastrezi aerul de vechi, ai putea sa o accesorizezi cu bijuterii in acelasi stil, cu pietre mari.

Pulbere de stele

Friday, December 5th, 2008

 

La început a fost povestea: vorbe batranesti, spuse cu mult talent oratoric, cu scopul parca de a incalzi o copilarie ninsa de tristete. Au urmat apoi imagini inregistrate fidel in memoria copilului si parfumul suav al unei tainice sarbatori. Mai departe, ani de rememorari, de regrete dupa acel moment fascinant al copilariei cand, din pulberea de stele, avea sa se faureasca visul de maine.

 

In timp ce rasfoieste, emotionata, paginile unui vechi album de poze uitat demult intr-un colt al dulapului, Simina pare a retrai cea mai fericita zi din viata ei de copil – ziua in care a aflat, cu certitudine, ca mos Nicolae exista. Discutind cu ea, o vezi cum, din cand in cand, isi acopera fata cu mainile, ca si cum ar vrea sa ascunda o mare drama. Desi inca mai poarta bratara cu turcoaze primita in ziua de 6 decembrie, cand avea doar 5 ani, Simina a fost nevoita sa care povara unor ani nemilosi, pentru care sufletul ei de copil nu era pregatit sa le indure. Tatal, un somer bantuit de deziluzii si fara perspectiva unui viitor decent, isi gasea aproape zilnic alinarea in barul de peste drum, uitind ca acasa il asteapta mica printesa dornica sa asculte povesti cu zane si feti frumosi. Parca il si vede doborat pe canapea, naucit de esec, surd la rugamintile copilului sau; si copilul repetind, cu vocea lui firava: “Taticule, fii mai bun cu mine. Ma auzi, taticule? De ce nu te porti mai frumos cu mine?” Mama Siminei a murit cand ea avea numai 3 ani, dupa o lupta grea cu boala.

Asteptind ca norii sa se destrame, ea privea in fiecare seara stelele ce imbracau in luciri diafane locul unde, auzise ea, se afla casa mosului.

 

Amintirile revin, smulse din timp, desprinse din memorie, dupa ce au supravietuit acolo nu in starea lor initiala, nu asa cum au fost si s-au intamplat, ci asa cum le-a retinut, modificat, imbogatit memoria. Afara e un ger cumplit. Deodata, un ropot de copite sparge linistea noptii. Simina tresare si, privind pe furis, la coltul geamului, scoate un strigat de uimire: coama mandra si bogata a unui cal alb gonind prin zapada se confunda cu privelistea de basm acoperita de ninsoare. Din povestile bunicii stia ca mos Nicolae e un batran cu barba alba care soseste calare pe un cal alb si lasa in urma un placut miros de portocale.

 

Calul, insa, disparu ca o naluca, intr-un nechezat prelung. “A fost doar un vis”, se gandi copilul, oftind adanc. A doua zi, nu mica i-a fost mirarea cand, in ghetutele visinii, o bratara de argint cu turcoaze statea ascunsa printre bomboane si crengute de brad. De data asta, mosul se gandise si la ea. Acel eveniment straniu si placut i-a schimbat perspectiva asupra viitorului si valentele prezentului. A devenit surda la indiferenta socanta a tatalui si muta la remarcile rautacioase ale copiilor din vecini, mai mari ca ea. Dintotdeauna a stiut ca mos Nicolae exista. Chiar si atunci cand, in fiecare dimineata de 6 decembrie tasnea din pat direct la ghetute, sa vada ce i-a adus mosul. Dar Simina nu se descuraja. Se gandea ca “Mosul e prea ocupat si are de vizitat foarte multi copii, dar data viitoare va ajunge si la mine.” Si iata ca a avut dreptate.

Simina a ramas cu acea nostalgie pentru mosul care nu se arata niciodata. Increderea pe care a capatat-o atunci i-a schimbat viata. Acum are un lant de magazine de moda si o casnicie fericita. Bratara cu turcoaze are o “magie” pe care mosul o cunostea, Simina aflind, peste ani, ca turcoazul e o piatra cu proprietati deosebite. Ea protejeaza de pericole si inlesneste indeplinirea viselor. “Stiam eu ca e ceva magic”, isi spuse ea in gand, afisind, in coltul gurii, un zambet de multumire.

Ascultand povestea mosului cel darnic, cei doi copii ai ei, Anca si Vlad, par fascinati si vor sa afle mai multe detalii. “Sssst”, le spune Simina, soptind usor. “A venit vremea sa va culcati. In seara asta trebuie sa soseasca mosul, dar el vine numai la copiii cuminti.”

Fulgi mari si pufosi acopera, ca un covor tesut cu dibacie, crengile uscate ale copacilor. Afara crivatul ameninta din nou, exact ca in seara in care Simina a avut parte de un miracol – prima ei bratara de argint. Un miros de portocale proaspete inmiresmeaza incaperea in care ea doarme, ghemuita, cu turcoazele intre palme. Si, asteptandu-l pe Mos Nicolae, le strange puternic, lasandu-se invaluita de pulberea de stele.

 

Ati pregatit ghetutele? Mos Nicolae vine si in acest an.

 

Autor: Ada Cojan